HTML înseamnă HyperText Markup Language. Acesta este folosit de browserele web pentru a afișa pagini în mod vizual. HTML-ul se bazează pe idea de tag-uri, închise în caracterele '<' și '>'. De ex: <p>exemplu paragraf</p>.
De obicei, toate tagurile de HTML vin în perechi - de exemplu <i>si</i>.
Primul tag este tag-ul de început, iar cel de-al doilea, tag-ul de sfârșit. În interiorul acestor taguri, programatorii web pot adăuga imagini, text, obiecte flash sau alte asemenea informații. De asemenea, browserele web se pot folosi de informațiile din fișierele CSS pentru a afișa informații și a modifica structura paginii.
Organizatia W3C, cea care se ocupă de dezvoltarea HTML și CSS încurajează folosirea CSS-ului peste tagurile de prezentare HTML. Prima apariție a HTML s-a produs într-un document intitulat HTML Tags în 1991, menționat de Tim Berners-Lee. Acesta descrie 20 de elemente din structura simplă, pe atunci, a HTML-ului. În afara de tag-ul pentru link, aceste 20 de elemente sunt foarte puternic influențate de limbajul SGMLguid, o documentație SMGL folosită de CERN (Centrul European de Cercetare Nucleară).
HTML este la versiunea 4.01 în zilele noastre, o versiune superioară, HTML5 fiind în dezvoltare.
Versiunea XHTML înseamna eXtensible HyperText Markup Language și face parte dintr-o familie mai mare a XML-urilor, creat pentru a extinde versiunea HTML. În timp ce HTML-ul a fost creat ca o aplicație a SGML, XHTML-ul a fost creat ca o extensie a limbajului XML. Există o serie de diferențe între HTML și XHTML, printre care:
- XHTML cere ca toate elementele să fie închise, fie printr-un tag separat de închidere, fie prin tag-uri auto-închise (de ex: <link />), în timp ce sintaxa HTML permite ca tag-urile să nu fie închise (de ex, <br>) sau pot fi determinate automat
- XHTML-ul este 'case sensitive', adică un tag va trebui închis sub același format.
- HTML-ul nu este sensibil la textul căsuței de tag.
Va urma.
Cosmin | Pixelfind